Simplitatea satelor argesene. Aerul rece ce ne umple plamanii pana la refuz. Linistea care imbraca zarea in mantia ei protectoare. Amintiri ale unor vremuri trecute, dar care inca traiesc in si prin noi. Poate chiar aceste lucruri l-au atras pe pianistul Dinu Lipatti spre meleagurile satului Ciolcesti, un loc unde natura si arta, logica si instinctul, muza si omul se complecteaza pentru a forma un tablou de o frumusete de neegalat.
Ascunsa de coroanele verzi ale inaltilor copaci care s-au transformat in adevarati strajeri, Casa memoriala Dinu Lipatti a fost si va ramane un adevarat sanctuar pentru cei ce isi cauta evadarea in muzica si-n trecut.
Construita intre anii 1938-1942, de catre tatal pianistului, Casa memoriala Dinu Lipatti s-a deschis publicului in anul 1985, in anul 2000 ea fiind renovata intr-un stil modernist, marturie fiind placile din gresie, geamurile noi si asfaltul, care au facilitate accesul vizitatorilor.
Casa memoriala Dinu Lipatii adaposteste pretioase documente si obiecte ale marelui artist, care au fost donate dupa moarte sa de catre fratele pianistului, ambasadorul Valentin Lipatti. Printre aceste obiecte, putem enumera: pianul Bechstein, diplome, partituri si diferite fotografii care il ilustreaza pe marele pianist in diferite momente ale vietii.
Aici, inconjurati de aceste obiecte, aceste marturii vii ale unei existente efemere, dar care a reusit sa-si lase amprenta asupra culturii noastre, putem vedea cu ochiul mintii evolutia pe care Dinu Lipatti a suferit-o: de la copilul talentat care observa si analiza lumea si muzica cu o inocenta specifica varstei, pana la figura admirata si respectata in toata Europa de catre iubitorii de arta.
Casa memoriala Dinu Lipatti se identifica cu acele momente de inocenta furata in anii fragezi ai copilariei, cu tacerea meditativa dinaintea creatiei, cu clipele de relaxarea pentru care artistul se retragea aici in cautarea spiritului sau creativ. Chiar si azi, dupa atatia ani de la moartea sa, simfoniile compuse in aceast sanctuar mai pot fi auzite in fiecare adiere a vantului si fosnet de frunza, atata timp cat iti deschizi sufleteul si asculti.
Autor: Mirabela Bendea
Simplitatea satelor argesene. Aerul rece ce ne umple plamanii pana la refuz. Linistea care imbraca zarea in mantia ei protectoare. Amintiri ale unor vremuri trecute, dar care inca traiesc in si prin noi. Poate chiar aceste lucruri l-au atras pe pianistul Dinu Lipatti spre meleagurile satului Ciolcesti, un loc unde natura si arta, logica si instinctul, muza si omul se complecteaza pentru a forma un tablou de o frumusete de neegalat.
Ascunsa de coroanele verzi ale inaltilor copaci care s-au transformat in adevarati strajeri, Casa memoriala Dinu Lipatti a fost si va ramane un adevarat sanctuar pentru cei ce isi cauta evadarea in muzica si-n trecut.
Construita intre anii 1938-1942, de catre tatal pianistului, Casa memoriala Dinu Lipatti s-a deschis publicului in anul 1985, in anul 2000 ea fiind renovata intr-un stil modernist, marturie fiind placile din gresie, geamurile noi si asfaltul, care au facilitate accesul vizitatorilor.
Casa memoriala Dinu Lipatii adaposteste pretioase documente si obiecte ale marelui artist, care au fost donate dupa moarte sa de catre fratele pianistului, ambasadorul Valentin Lipatti. Printre aceste obiecte, putem enumera: pianul Bechstein, diplome, partituri si diferite fotografii care il ilustreaza pe marele pianist in diferite momente ale vietii.
Aici, inconjurati de aceste obiecte, aceste marturii vii ale unei existente efemere, dar care a reusit sa-si lase amprenta asupra culturii noastre, putem vedea cu ochiul mintii evolutia pe care Dinu Lipatti a suferit-o: de la copilul talentat care observa si analiza lumea si muzica cu o inocenta specifica varstei, pana la figura admirata si respectata in toata Europa de catre iubitorii de arta.
Casa memoriala Dinu Lipatti se identifica cu acele momente de inocenta furata in anii fragezi ai copilariei, cu tacerea meditativa dinaintea creatiei, cu clipele de relaxarea pentru care artistul se retragea aici in cautarea spiritului sau creativ. Chiar si azi, dupa atatia ani de la moartea sa, simfoniile compuse in aceast sanctuar mai pot fi auzite in fiecare adiere a vantului si fosnet de frunza, atata timp cat iti deschizi sufleteul si asculti.
