Multe lucruri se pierd in negura trecutului si raman pe veci pierdute gandului si privirii omului de rand, care, prea ocupat cu cotidianul, uita de unde a plecat sau unde merge. Totusi, exista si acele locuri, ce, inca din vremuri imemorabile duc o lupta apriga cu clepsidra timpului, cu propria lor decadere sau cu valul uitarii. pentru a castiga dreptul de a urla : "Sunt aici!". Cetatea Alba Iulia este unul din aceste locuri.
Aceasta cetate a trasformat un mic oras de provincie ca Alba Iulia intr-o adevarata oaza culturala, a carui prag este vesnic trecut de turistii manati de curiozitatea de a afla adevarul si de a cunoaste tainele poporului roman, caci unde poti intelege mai bine gandirea populara si de neam daca nu in orasul unde gandurile si emotiile romanilor s-au unit pentru a deveni o singura constiinta?
Chiar daca orasul a cunoscut o dezvoltare extraordinara in ultimele decenii, zona cea mai vizitata a ramas si astazi Cetatea Alba Carolina, dezvoltata de regele Carol al VI-lea.
Cetatea Alba Iulia se prezinta ca o imensa fortareata in stil Vauban cu sapte bastioane in forma de stea, construita dupa planul arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionanta de acest tip din sud-estul Europei, datorita in mare parte portilor triumfale ce asigurau accesul in interiorul cetatii, initial in numar de sase.
Chiar si in prezent, dupa atata timp de la incheierea luptelor si a razboaielor, Cetatea Alba Iulia inca spune povesti despre oameni, despre forfote, despre esecuri si victorii, despre ceea ce insemna mandria de a fi roman.
Cetatea Alba Iulia nu e doar un obiectiv turistic. E un loc viu, unde fiecare caramida, fiecare zid, poteca reprezinta o parte dintr-un trecut maret, ce freamata de viata, ce se impotriveste uitarii, ce nu decade, ci evolueaza si se schimba la fel ca oamenii care ii trec pragul, in cautarea adevarului si a cunoasterii.
Autor: Mirabela Bendea
Multe lucruri se pierd in negura trecutului si raman pe veci pierdute gandului si privirii omului de rand, care, prea ocupat cu cotidianul, uita de unde a plecat sau unde merge. Totusi, exista si acele locuri, ce, inca din vremuri imemorabile duc o lupta apriga cu clepsidra timpului, cu propria lor decadere sau cu valul uitarii. pentru a castiga dreptul de a urla : "Sunt aici!". Cetatea Alba Iulia este unul din aceste locuri.
Aceasta cetate a trasformat un mic oras de provincie ca Alba Iulia intr-o adevarata oaza culturala, a carui prag este vesnic trecut de turistii manati de curiozitatea de a afla adevarul si de a cunoaste tainele poporului roman, caci unde poti intelege mai bine gandirea populara si de neam daca nu in orasul unde gandurile si emotiile romanilor s-au unit pentru a deveni o singura constiinta?
Chiar daca orasul a cunoscut o dezvoltare extraordinara in ultimele decenii, zona cea mai vizitata a ramas si astazi Cetatea Alba Carolina, dezvoltata de regele Carol al VI-lea.
Cetatea Alba Iulia se prezinta ca o imensa fortareata in stil Vauban cu sapte bastioane in forma de stea, construita dupa planul arhitectului italian Giovanni Morando Visconti, fiind cea mai impresionanta de acest tip din sud-estul Europei, datorita in mare parte portilor triumfale ce asigurau accesul in interiorul cetatii, initial in numar de sase.
Chiar si in prezent, dupa atata timp de la incheierea luptelor si a razboaielor, Cetatea Alba Iulia inca spune povesti despre oameni, despre forfote, despre esecuri si victorii, despre ceea ce insemna mandria de a fi roman.
Cetatea Alba Iulia nu e doar un obiectiv turistic. E un loc viu, unde fiecare caramida, fiecare zid, poteca reprezinta o parte dintr-un trecut maret, ce freamata de viata, ce se impotriveste uitarii, ce nu decade, ci evolueaza si se schimba la fel ca oamenii care ii trec pragul, in cautarea adevarului si a cunoasterii.
