Toti avem cate un drum de parcus, fie ca vorbim intr-un sens mai larg, referindu-ne la viata in general, fie ca vorbim despre o simpla calatorie pe care am intreprins-o din pura curiozitate.
Si chiar daca orice drum are un inceput si un sfarsit, cel mai important lucru este calatoria in sine, ci nu destinatia finala. Poate unul dintre cele mai bune exemple pe care le pot da in acest moment, sunt Cheile Bicazului.
Considerate o adevarata minunatie a naturii, Cheile Bicazului se situeaza la 55 de kilometrii de Miercuria Ciuc, formand o adevarata poarta de iesire din judetul Neamt spre Harghita sau din Moldova spre Transilvania.
Drumul ingust, serpuieste pe o distanta de 5 kilometrii, oferind vizitatorilor o priveliste de neuitat a Cheilor Bicazului. Stancile se inalta amenintator deasupra carosabilului, in unele locuri apropindu-se atat de mult incat creaza o senzatie acuta de primejdie.
Din loc in loc, turistii ce se incumeta sa foloseasca acesta mica trecatoare, au puse la dispozitii popasuri, unde se pot opri si pot achizitiona, daca doresc, diferite obiecte confectionate din lemn, ceramica, tesaturi si impletituri de rachita lucrata cu mare maiestrie de catre artizanii romani si maghiari din zona.
Din stancile ce par a fi sculptate de mana unui artist priceput, tasnesc mici cascade ce se revarsa pe langa drumul ce urca si coboara in serpentina ce face trecerea de nivel intre doua pasaje ale cheilor.
Trecand de serpentina, lumina soarelui dispare imediat ce patrundeti in tunelul ce trece direct prin stanca si va scoate in partea cealalta a Cheilor Bicazului, unde, la finalul drumului va asteapta suprafata cristalina a Lacului Rosu, o alta imagine ce va va ramane imprimata in memorie.
Deci, daca sunteti iubitori ai peisajelor montane, a aerului curat si a linistii pe care in ziua de azi numai departe de societate o mai puteti intalni, atunci Cheile Bicazului sunt o alegere potrivita, ele putandu-va oferi in egala masura, frumusete, puritate, dar si iluzia unei primejdii dupa care multi dintre noi ravnesc.
Autor: Mirabela Bendea
Toti avem cate un drum de parcus, fie ca vorbim intr-un sens mai larg, referindu-ne la viata in general, fie ca vorbim despre o simpla calatorie pe care am intreprins-o din pura curiozitate.
Si chiar daca orice drum are un inceput si un sfarsit, cel mai important lucru este calatoria in sine, ci nu destinatia finala. Poate unul dintre cele mai bune exemple pe care le pot da in acest moment, sunt Cheile Bicazului.
Considerate o adevarata minunatie a naturii, Cheile Bicazului se situeaza la 55 de kilometrii de Miercuria Ciuc, formand o adevarata poarta de iesire din judetul Neamt spre Harghita sau din Moldova spre Transilvania.
Drumul ingust, serpuieste pe o distanta de 5 kilometrii, oferind vizitatorilor o priveliste de neuitat a Cheilor Bicazului. Stancile se inalta amenintator deasupra carosabilului, in unele locuri apropindu-se atat de mult incat creaza o senzatie acuta de primejdie.
Din loc in loc, turistii ce se incumeta sa foloseasca acesta mica trecatoare, au puse la dispozitii popasuri, unde se pot opri si pot achizitiona, daca doresc, diferite obiecte confectionate din lemn, ceramica, tesaturi si impletituri de rachita lucrata cu mare maiestrie de catre artizanii romani si maghiari din zona.
Din stancile ce par a fi sculptate de mana unui artist priceput, tasnesc mici cascade ce se revarsa pe langa drumul ce urca si coboara in serpentina ce face trecerea de nivel intre doua pasaje ale cheilor.
Trecand de serpentina, lumina soarelui dispare imediat ce patrundeti in tunelul ce trece direct prin stanca si va scoate in partea cealalta a Cheilor Bicazului, unde, la finalul drumului va asteapta suprafata cristalina a Lacului Rosu, o alta imagine ce va va ramane imprimata in memorie.
Deci, daca sunteti iubitori ai peisajelor montane, a aerului curat si a linistii pe care in ziua de azi numai departe de societate o mai puteti intalni, atunci Cheile Bicazului sunt o alegere potrivita, ele putandu-va oferi in egala masura, frumusete, puritate, dar si iluzia unei primejdii dupa care multi dintre noi ravnesc.
