Cheile Oltetului au o lungime de aproape doi kilometrii si separa muntii Parang de muntii Capatanii, oferind o priveliste aproape idilica a unui loc ce de la departare pare de neapatruns.
Situandu-se la o distanta de 58 de kilometrii de Targu Jiu, Cheile Oltetului se asemana cu un labirint natural creat atat pentru a fascina, cat si pentru a-i aminti omului de puterea si minunatia mamei natura.
Cheile Oltetului incep chiar din spatele Manastirii Polovragi, pentru a patrunde in aceasta lume, turistii fiind nevoiti sa opteze pentru drumul din dreapta lacasului de cult. Cararea ingust transpune trecatorul intr-o lume unde stancile amenintatoare blocheaza pe alocuri lumina soarelui si par a se pravali peste cei ce nu au ce cauta pe acest teritoriu.
Jos, in vale, apa involburata a Oltetului isi sapa nelinstita calea, lasand in urma ei forme grotesti, dar, in acelasi timp fascinante care iti fura privirile. Ecoul se propaga in sus, lovindu-se cu o salbaticie aproape studiata de peretii inalti, creand astfel un efect de cupola ce te infioara si te atrage in egala masura.
Aici, in interiorul Cheilor Oltetului, in inima muntilor, te simti mic si neinsemnat in comparatie cu cei doi uriasi ce iti pazesc calea dintr-o parte si din alta a vaii.
Ce rost are sa ne amagim imaginatia citind basme? O mica excursie in Cheile Oltetului va fi indeajuns pentru a ne alimenta gandurile si pentru a le lasa sa zburde la fel de libere precum pasarile ce strabat acest loc stravechi ce inca nu a putut fi imblanzit de om.
Autor: Mirabela Bendea
Cheile Oltetului au o lungime de aproape doi kilometrii si separa muntii Parang de muntii Capatanii, oferind o priveliste aproape idilica a unui loc ce de la departare pare de neapatruns.
Situandu-se la o distanta de 58 de kilometrii de Targu Jiu, Cheile Oltetului se asemana cu un labirint natural creat atat pentru a fascina, cat si pentru a-i aminti omului de puterea si minunatia mamei natura.
Cheile Oltetului incep chiar din spatele Manastirii Polovragi, pentru a patrunde in aceasta lume, turistii fiind nevoiti sa opteze pentru drumul din dreapta lacasului de cult. Cararea ingust transpune trecatorul intr-o lume unde stancile amenintatoare blocheaza pe alocuri lumina soarelui si par a se pravali peste cei ce nu au ce cauta pe acest teritoriu.
Jos, in vale, apa involburata a Oltetului isi sapa nelinstita calea, lasand in urma ei forme grotesti, dar, in acelasi timp fascinante care iti fura privirile. Ecoul se propaga in sus, lovindu-se cu o salbaticie aproape studiata de peretii inalti, creand astfel un efect de cupola ce te infioara si te atrage in egala masura.
Aici, in interiorul Cheilor Oltetului, in inima muntilor, te simti mic si neinsemnat in comparatie cu cei doi uriasi ce iti pazesc calea dintr-o parte si din alta a vaii.
Ce rost are sa ne amagim imaginatia citind basme? O mica excursie in Cheile Oltetului va fi indeajuns pentru a ne alimenta gandurile si pentru a le lasa sa zburde la fel de libere precum pasarile ce strabat acest loc stravechi ce inca nu a putut fi imblanzit de om.
