La marginea Bucurestiului, izolata de zarva marelui oras, zidita in mijlocul unui lac si inconurata de paduri dese, seculare, manastirea Cernica este destinatia ideala in orice anotimp pentru toti iubitorii de frumos.
Vatra a credintei a mii, poate chiar milioane de credinciosi de-a lungul anilor, Manastirea Cernica a fost atestata documentar in 1068 prin hrisovul domnesc al lui Radu Voda Serban. Vornicul Cernica reface un vechi schit, caruia ii da numele sau, apoi il inzestreaza cu pamanturi si paduri, transformandu-l intr-o casa ce isi deschide usile credinciosilor ce au nevoie de alinare si indrumare spirituala.
Nici macar astazi, dupa atata vreme de la ridicarea lui, lacasul de cult nu si-a pierdut atmosfera care inoculeaza liniste sufleteasca celor ce vin aici in cautarea ei. Credinciosii sunt intampinati de doua biserici impunatoare si cateva capele inchinate celor mai cunoscuti dintre sfinti, un muzeu reprezentativ de carte veche si arta bisericeasca ce au supravietuit vitregiilor soartei. Ansamblul celor 80 de chilii a calugarilor ce locuiesc astazi aici este aparat de o cetate larga cu arhitectura specifica zonelor de campie, izoland acest loc si transformandu-l intr-o oaza linistita de credinta.
Una dintre cele mai luminoase si mai reprezentative personalitati pentru care Manastirea Cernica este cunoscuta si astazi, a fost Sfantul Ierarh Calinic despre care se spunea ca poate citi gandurile celor din apropierea sa. Chiar si dupa atata vreme de la moartea lui, credinciosii trec pragul Manastirei Cernica pentru a se ruga omului care a reusit sa insufle speranta in sufletele celor pricajiti, ajutandu-i sa vada lumina si calea spre Mantuire.
Intre zidurile manastirii, de-a lungul timpului, au trait nenumarati frati intru credinta, de la simpli calugari la episcopi si mitropoliti. Tot aici au fost gazduiti episcopi si mitropoliti din Basarabia si Bucovina, ce fusesera exilati odata cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietica.
Izvor de cultura, istorie si credinta, Manastirea Cernica a fost si va ramane si in viitor o casa pentru toti cei ce doresc sa-l redescopere pe Dumnezeu si, implicit, sa se redescopere pe sine. Aici, in acest loc linistit de la marginea Bucurestiului, lumea pare sa-si incetineasca mersul, problemele par sa se risipeasca o data cu prima adiere a vantului, singura care ramane in urma lor fiind credinta in puterea lui Dumnezeu si speranta ca ziua de maine va fi macar la fel de buna ca cea de azi.
Autor: Mirabela Bendea
La marginea Bucurestiului, izolata de zarva marelui oras, zidita in mijlocul unui lac si inconurata de paduri dese, seculare, manastirea Cernica este destinatia ideala in orice anotimp pentru toti iubitorii de frumos.
Vatra a credintei a mii, poate chiar milioane de credinciosi de-a lungul anilor, Manastirea Cernica a fost atestata documentar in 1068 prin hrisovul domnesc al lui Radu Voda Serban. Vornicul Cernica reface un vechi schit, caruia ii da numele sau, apoi il inzestreaza cu pamanturi si paduri, transformandu-l intr-o casa ce isi deschide usile credinciosilor ce au nevoie de alinare si indrumare spirituala.
Nici macar astazi, dupa atata vreme de la ridicarea lui, lacasul de cult nu si-a pierdut atmosfera care inoculeaza liniste sufleteasca celor ce vin aici in cautarea ei. Credinciosii sunt intampinati de doua biserici impunatoare si cateva capele inchinate celor mai cunoscuti dintre sfinti, un muzeu reprezentativ de carte veche si arta bisericeasca ce au supravietuit vitregiilor soartei. Ansamblul celor 80 de chilii a calugarilor ce locuiesc astazi aici este aparat de o cetate larga cu arhitectura specifica zonelor de campie, izoland acest loc si transformandu-l intr-o oaza linistita de credinta.
Una dintre cele mai luminoase si mai reprezentative personalitati pentru care Manastirea Cernica este cunoscuta si astazi, a fost Sfantul Ierarh Calinic despre care se spunea ca poate citi gandurile celor din apropierea sa. Chiar si dupa atata vreme de la moartea lui, credinciosii trec pragul Manastirei Cernica pentru a se ruga omului care a reusit sa insufle speranta in sufletele celor pricajiti, ajutandu-i sa vada lumina si calea spre Mantuire.
Intre zidurile manastirii, de-a lungul timpului, au trait nenumarati frati intru credinta, de la simpli calugari la episcopi si mitropoliti. Tot aici au fost gazduiti episcopi si mitropoliti din Basarabia si Bucovina, ce fusesera exilati odata cu alipirea acestor teritorii la Rusia sovietica.
Izvor de cultura, istorie si credinta, Manastirea Cernica a fost si va ramane si in viitor o casa pentru toti cei ce doresc sa-l redescopere pe Dumnezeu si, implicit, sa se redescopere pe sine. Aici, in acest loc linistit de la marginea Bucurestiului, lumea pare sa-si incetineasca mersul, problemele par sa se risipeasca o data cu prima adiere a vantului, singura care ramane in urma lor fiind credinta in puterea lui Dumnezeu si speranta ca ziua de maine va fi macar la fel de buna ca cea de azi.
