Manastirea Cocos, una dintre cele mai frumoase manastiri din judetul Dobrogea si una dintre cele mai vechi din tara, se afla la o distanta de aproximativ 35 de kilometrii vest de orasul Tulcea si la doar 6 kilometrii de comuna Niculitel. Ea are drept hramuri Pogorarea Sfantului Duh si Sfantul ierarh Nicolae si se afla sub conducerea unei obste de calugari dedicati atat chemarii lor spirituale, cat si mentinerii acestui loc la fel de frumos precum in trecutul indepartat, cand i-a fost pusa piatra de temelie.
Asezata intr-un loc izolat, la poalele unui mic deal, ce este mereu invaluit in mireasma imbatatoare a florilor de tei a padurii din apropiere, Manastirea Cocos este atat un lacas de cult, ce preamareste puterea Lui Dumnezeu, cat si un sambure de istorie pierdut in civilizatia moderna ce ameninta sa inghita totul in jurul ei.
Prima atestare documentara a acestui loc dateaza din anul 1679, cand aici era construit un schit de sihastrii, ce, conform istorieI, era mereu pradat de invaziile vremii. Totusi, manastirea propriu-zisa exista din 1833, ctitorii sai, aminititi de documentele vremii, fiind calugarii Visarion, Gherontie si Isaia ce au venit de la Manastirea Neamt.
Prima biserica, a fost construita de-a lungul mai multor ani, calugarii adaugand corpului principal si cele turle, ca mai apoi cu acord si implicarea staretului Daniel sa fie construita clopotnita masiva si chiliile ce marginesc aleea principala. Acesta biserica a fost declarata monument istoric in 1959, fiind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice religioase din zona.
Din data de 17 ianuarie 1973 sunt aduse si puse la loc de cinste moastele sfintilor martiri Zotic, Atal, Camasie si Filip, a caror praznuire se face in fiecare an la data de 4 iunie.
Pe langa costructia masiva a bisericii, vizitatorii mai sunt atrasi de pictura interioara ce a fost executata in stil neobizantin de pictorul italian F. Biasse si care a fost restaurata intre anii 1957-1960.
In prezent, Manastirea Cocos, este mai mult decat un simplu lacas de cult. Frumusetea ei nu rezida doar in valoare spirituala, ci si in valoarea ei istorica, ea reprezentand o oglinda pura spre un trecut de care rar de aducem aminte. Pe langa picturile murale inestimabile, biserica adaposteste si obiecte de cult din vremuri ce par la fel de vechi ca si peisajul ce o inconjoara si care ne aduc aminte ca indiferent cat de mult se schimba lumea, credinta in Dumnezeu e eterna constanta intr-un spatiu dominat de variabile.
Autor: Mirabela Bendea
Manastirea Cocos, una dintre cele mai frumoase manastiri din judetul Dobrogea si una dintre cele mai vechi din tara, se afla la o distanta de aproximativ 35 de kilometrii vest de orasul Tulcea si la doar 6 kilometrii de comuna Niculitel. Ea are drept hramuri Pogorarea Sfantului Duh si Sfantul ierarh Nicolae si se afla sub conducerea unei obste de calugari dedicati atat chemarii lor spirituale, cat si mentinerii acestui loc la fel de frumos precum in trecutul indepartat, cand i-a fost pusa piatra de temelie.
Asezata intr-un loc izolat, la poalele unui mic deal, ce este mereu invaluit in mireasma imbatatoare a florilor de tei a padurii din apropiere, Manastirea Cocos este atat un lacas de cult, ce preamareste puterea Lui Dumnezeu, cat si un sambure de istorie pierdut in civilizatia moderna ce ameninta sa inghita totul in jurul ei.
Prima atestare documentara a acestui loc dateaza din anul 1679, cand aici era construit un schit de sihastrii, ce, conform istorieI, era mereu pradat de invaziile vremii. Totusi, manastirea propriu-zisa exista din 1833, ctitorii sai, aminititi de documentele vremii, fiind calugarii Visarion, Gherontie si Isaia ce au venit de la Manastirea Neamt.
Prima biserica, a fost construita de-a lungul mai multor ani, calugarii adaugand corpului principal si cele turle, ca mai apoi cu acord si implicarea staretului Daniel sa fie construita clopotnita masiva si chiliile ce marginesc aleea principala. Acesta biserica a fost declarata monument istoric in 1959, fiind unul dintre cele mai vizitate obiective turistice religioase din zona.
Din data de 17 ianuarie 1973 sunt aduse si puse la loc de cinste moastele sfintilor martiri Zotic, Atal, Camasie si Filip, a caror praznuire se face in fiecare an la data de 4 iunie.
Pe langa costructia masiva a bisericii, vizitatorii mai sunt atrasi de pictura interioara ce a fost executata in stil neobizantin de pictorul italian F. Biasse si care a fost restaurata intre anii 1957-1960.
In prezent, Manastirea Cocos, este mai mult decat un simplu lacas de cult. Frumusetea ei nu rezida doar in valoare spirituala, ci si in valoarea ei istorica, ea reprezentand o oglinda pura spre un trecut de care rar de aducem aminte. Pe langa picturile murale inestimabile, biserica adaposteste si obiecte de cult din vremuri ce par la fel de vechi ca si peisajul ce o inconjoara si care ne aduc aminte ca indiferent cat de mult se schimba lumea, credinta in Dumnezeu e eterna constanta intr-un spatiu dominat de variabile.
