Ascunsa in padurile nesfarsite de la poalele Obcinei Mari, la o distanta de 37 de kilometrii de Suceava, pe valea raului Humor, a fost ridicata in urma cu aproximativ 600 de ani Manastirea Humor, una dintre cele mai vestite ctitorii ale Evului Mediu moldovenesc.
Inca se mai pot observa zidurile vechii ctitorii construite aici in anul 1530 de catre logofatul Teodor Bubuiog si sotia sa Anastasia.
Manastirea Humor a ajuns sa fie cunoscuta atat in Moldova, cat si in intreaga tara pentru minunatele picturi care ii imbraca zidurile interioare si exterioare, facandu-se remarcate mai ales minunatele picturi bizantine si portretele ctitorilor.
Pictura exterioara este alcatuita din cele mai vechi fresce de pe teritoriul Bucovinei, ce apartin mesterului Toma. Unica prin valoare in pictura noastra veche este imaginea Maicii Domnului cu pruncul din timpanul portalului si scena Judecatei de Apoi.
Biserica Manastirii Humor se numara printre alte biserici din Moldova (Sucevita, Moldovita, Voronet, Arbore) care sunt impodobite atat la interior, cat si la exterior cu fresce bizantine, unice in aceste locuri.
Arhitectura Manastirii Humor este un element ce atrage atentia, deoarece aici s-a putut observa pentru prima data printre bisericile din Bucovina existenta un pridvor deschis si a unei incaperi la etajul intai care se suprapune cu camera mormintelor si unde se pastrau in trecut obiectele de pret.
Viata monahala a calugarilor de la Manastirea Humor a fost intrerupta odata cu anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic in anul 1785, biserica mentinundu-si totusi indeletnicirile parohiale pana la 1 august 1991, a primit din nou statutul de manastire si a fost ocupata de maici.
Manastirea Humor este unul dintre putinele locuri unde istoria pe care o citim in carti pare a fi vie. Dincolo de zidurile acestui sfant lacas, putem sa simtim valtoare unuei vieti ce a disparut de mult, dar a carui ecou inca persista. Aici, credinta si istoria, cultura si stiinta se imbina si formeaza un frumos mozaic al evolutiei noastra ca neam, dar si ca indivizi.
Autor: Mirabela Bendea
Ascunsa in padurile nesfarsite de la poalele Obcinei Mari, la o distanta de 37 de kilometrii de Suceava, pe valea raului Humor, a fost ridicata in urma cu aproximativ 600 de ani Manastirea Humor, una dintre cele mai vestite ctitorii ale Evului Mediu moldovenesc.
Inca se mai pot observa zidurile vechii ctitorii construite aici in anul 1530 de catre logofatul Teodor Bubuiog si sotia sa Anastasia.
Manastirea Humor a ajuns sa fie cunoscuta atat in Moldova, cat si in intreaga tara pentru minunatele picturi care ii imbraca zidurile interioare si exterioare, facandu-se remarcate mai ales minunatele picturi bizantine si portretele ctitorilor.
Pictura exterioara este alcatuita din cele mai vechi fresce de pe teritoriul Bucovinei, ce apartin mesterului Toma. Unica prin valoare in pictura noastra veche este imaginea Maicii Domnului cu pruncul din timpanul portalului si scena Judecatei de Apoi.
Biserica Manastirii Humor se numara printre alte biserici din Moldova (Sucevita, Moldovita, Voronet, Arbore) care sunt impodobite atat la interior, cat si la exterior cu fresce bizantine, unice in aceste locuri.
Arhitectura Manastirii Humor este un element ce atrage atentia, deoarece aici s-a putut observa pentru prima data printre bisericile din Bucovina existenta un pridvor deschis si a unei incaperi la etajul intai care se suprapune cu camera mormintelor si unde se pastrau in trecut obiectele de pret.
Viata monahala a calugarilor de la Manastirea Humor a fost intrerupta odata cu anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic in anul 1785, biserica mentinundu-si totusi indeletnicirile parohiale pana la 1 august 1991, a primit din nou statutul de manastire si a fost ocupata de maici.
Manastirea Humor este unul dintre putinele locuri unde istoria pe care o citim in carti pare a fi vie. Dincolo de zidurile acestui sfant lacas, putem sa simtim valtoare unuei vieti ce a disparut de mult, dar a carui ecou inca persista. Aici, credinta si istoria, cultura si stiinta se imbina si formeaza un frumos mozaic al evolutiei noastra ca neam, dar si ca indivizi.
