Manastirea Prislop este una dintre cele mai vechi sihastrii din tara noastra. Situata la poalele muntilor Parang si Prislop, la 37 de kilometrii de Deva si doar 13 kilometrii de Hateg, Manastirea Prislop este o oaza izolata de liniste, frumusete si credinta.
In ciuda drumului greu, peisajul iti taie rasfularea. Cu cat te indepartezi de drumul principal, simti ca te afunzi intr-o lume noua, in care grijile cotidiene nu isi au locul. O forta nevazuta te ghideaza cu intelepciune spre poarta principala a manastirii, care este mereu deschisa pentru credinciosi.
Chiar daca nu poate fi asemanata cu manastirile din Moldova, Manastirea Prislop are ceva special, ceva ce te indeamna sa-i treci pragul de cate ori ai ocazia, chiar daca stii deja ce se afla dincolo de zidurile ce par a fi acolo de la inceputul lumii.
Manastirea propriu-zisa, veche de jumatate de mileniu, adaposteste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, dar si alte icoane pictate de parintele Arsenie Boca, omul care a facut aceasta manastirea vitregita de soarta sa se ridice din propria cenusa si sa renasca. Culorile deschise, vii, sunt o schimbare binevenita, inducand o senzatie de liniste sufleteasca si de deschidere spre divinitate, simtamante ce iti ridica, de cele mai multe ori greutatea de pe umeri si te indeamna sa vezi ce e bun in lumea ce te inconjoara.
Parasind adapostul manastirii si luand drumul usor serpuit ce duce spre deal, privirea credinciosului este atrasa de micutul cimitir, frumos randuit, unde sunt ingropata maicutele si parintele Arsenie Boca, la mormantul caruia vin zilnic pelerini ce inca cred in puterile lui videcatoare.
De la cimitir, poteca continua in sus pe deal, pierzandu-se printre copacii inalti ce ofera adapost, uracand mult si intrerupandu-se brusc in fata unei pesteri ce a fost sapata in stanca de un calugar. Acesta fusese locul de refugiu al parintelui Arsenie Boca, locul unde el patrecea chiar si saptamani intregi fara mancare si doar cu o biblie care sa-i tina companie.
In ciuda urcusului destul de dificil, mai ales pentru cei neexperimentati, oboseala dispare imediat ce patrudeti in mica oaza de credinta incrustata in piatra dura a muntelui. Grijile, nevoile palesc in comparatie cu sentimentul de linste sufleteasca si senzatie de bine, care, in mod cert va va acompania si dupa parasirea acestui lacas de cult.
Manastirea Prislop este mai mult decat o simpla manastire, este o a doua casa, un refugiu pentru cei ce inca au puterea de a crede, pentru cei ce, in ciuda a tot si toate, inca pot sa-si deschida sufletul spre semenii lor si spre Dumnezeu.
Autor: Mirabela Bendea
Manastirea Prislop este una dintre cele mai vechi sihastrii din tara noastra. Situata la poalele muntilor Parang si Prislop, la 37 de kilometrii de Deva si doar 13 kilometrii de Hateg, Manastirea Prislop este o oaza izolata de liniste, frumusete si credinta.
In ciuda drumului greu, peisajul iti taie rasfularea. Cu cat te indepartezi de drumul principal, simti ca te afunzi intr-o lume noua, in care grijile cotidiene nu isi au locul. O forta nevazuta te ghideaza cu intelepciune spre poarta principala a manastirii, care este mereu deschisa pentru credinciosi.
Chiar daca nu poate fi asemanata cu manastirile din Moldova, Manastirea Prislop are ceva special, ceva ce te indeamna sa-i treci pragul de cate ori ai ocazia, chiar daca stii deja ce se afla dincolo de zidurile ce par a fi acolo de la inceputul lumii.
Manastirea propriu-zisa, veche de jumatate de mileniu, adaposteste icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, dar si alte icoane pictate de parintele Arsenie Boca, omul care a facut aceasta manastirea vitregita de soarta sa se ridice din propria cenusa si sa renasca. Culorile deschise, vii, sunt o schimbare binevenita, inducand o senzatie de liniste sufleteasca si de deschidere spre divinitate, simtamante ce iti ridica, de cele mai multe ori greutatea de pe umeri si te indeamna sa vezi ce e bun in lumea ce te inconjoara.
Parasind adapostul manastirii si luand drumul usor serpuit ce duce spre deal, privirea credinciosului este atrasa de micutul cimitir, frumos randuit, unde sunt ingropata maicutele si parintele Arsenie Boca, la mormantul caruia vin zilnic pelerini ce inca cred in puterile lui videcatoare.
De la cimitir, poteca continua in sus pe deal, pierzandu-se printre copacii inalti ce ofera adapost, uracand mult si intrerupandu-se brusc in fata unei pesteri ce a fost sapata in stanca de un calugar. Acesta fusese locul de refugiu al parintelui Arsenie Boca, locul unde el patrecea chiar si saptamani intregi fara mancare si doar cu o biblie care sa-i tina companie.
In ciuda urcusului destul de dificil, mai ales pentru cei neexperimentati, oboseala dispare imediat ce patrudeti in mica oaza de credinta incrustata in piatra dura a muntelui. Grijile, nevoile palesc in comparatie cu sentimentul de linste sufleteasca si senzatie de bine, care, in mod cert va va acompania si dupa parasirea acestui lacas de cult.
Manastirea Prislop este mai mult decat o simpla manastire, este o a doua casa, un refugiu pentru cei ce inca au puterea de a crede, pentru cei ce, in ciuda a tot si toate, inca pot sa-si deschida sufletul spre semenii lor si spre Dumnezeu.
