Uneori ma intreb cum ar fi sa traim intr-o epoca in care arhitectura cu care suntem obisnuiti nu ar fi atat de ostentativa? Cum ar fi sa ridicam privirea si sa vedem rasarind deasupra varfurilor arborilor constructii ce completeaza peisajul, nu il distorsoniaza?
Chiar daca la prima vedere pare imposibil, inca mai exista asemenea cladiri, iar una dintre ele se numeste Manastirea Tismana.
Manastirea Tismana cu ziurile ei medievale si cu bastioanele in colturi se afla asezata in muntele Starmina, inconjurata de paduri vesnic verzi si situata la o distanta de numai 30 de kilometrii de Targu Jiu.
Cel care a pus prima caramida a acestui lacas a fost Cuviosul Nicodim, un calugar venit de pe plaiurile Macedoniei, care s-a bucurat de tot sprijinul domnitorului Radu-Negru Voda.
La 15 august 1377 a fost sfiintita biserica, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Dupa trecerea la cele vesnice a domnitorului, constructia manastirii a continuat sub domnia fiilor sai, Dan I Basarab (1384 - 1386) si apoi Mircea cel Batran (1387 - 1418).
Totusi, manastirea Tismana nu a avut rol doar de lacas de cult. Fiind pozitionata strategic la hotarele tarii, locuitorii satului din apropiere ce purtau acelasi nume erau nevoiti sa faca aici paza. De asemenea Manastirea Tismana este locul unde s-au pastrat importante documente ale statului inca din secolul al XIV, punandu-se astfel bazele unei adevara istoriografii.
Tot la Manastirea Tismana a fost infiintata o scoala de calugari invatati, de aici plecand viitorii episcopi, mitropoliti, cartografi si traducatori ce au imbogatit cultura Principatelor si au popovaduit cuvantul Domnului in toate cele 4 zari.
Multe dintre obiectele de tezaur ale Manastirii Tismana fie s-au pierdut de-a lungul istoriei, fie se gasesc la Muzeul National de Arta. Totusi, vizitatorii mai pot admira astazi in Muzeul Manastirii o colectie de pictura murala, icoane pictate pe lemn, diverse obiecte de cult, carti vechi, vestminte si usile facute in 1782. In biserica se pastreaza trei particele de moaste: degetul aratator al Sfantului Nicodim si crucea de plumb pe care o purta la gat, o particica din Sfantul Ignatie Teoforul si alta din Sfantul Ioan Gura de Aur.
Chiar si dupa atat de mult timp de la infiintarea ei, Manastirea Tismana are puterea de a atrage oamenii spre ea. Aici, in mijlocul naturii, departe de zarva lumii, vizitatorii au posibilitatea sa-si redescopere originile si sa reinoade legatura cu partea lor spirituala. Manastirea Tismana nu este doar un lacas de cult, este un refugiu pentru cei ce isi doresc unul.
Autor: Mirabela Bendea
Uneori ma intreb cum ar fi sa traim intr-o epoca in care arhitectura cu care suntem obisnuiti nu ar fi atat de ostentativa? Cum ar fi sa ridicam privirea si sa vedem rasarind deasupra varfurilor arborilor constructii ce completeaza peisajul, nu il distorsoniaza?
Chiar daca la prima vedere pare imposibil, inca mai exista asemenea cladiri, iar una dintre ele se numeste Manastirea Tismana.
Manastirea Tismana cu ziurile ei medievale si cu bastioanele in colturi se afla asezata in muntele Starmina, inconjurata de paduri vesnic verzi si situata la o distanta de numai 30 de kilometrii de Targu Jiu.
Cel care a pus prima caramida a acestui lacas a fost Cuviosul Nicodim, un calugar venit de pe plaiurile Macedoniei, care s-a bucurat de tot sprijinul domnitorului Radu-Negru Voda.
La 15 august 1377 a fost sfiintita biserica, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". Dupa trecerea la cele vesnice a domnitorului, constructia manastirii a continuat sub domnia fiilor sai, Dan I Basarab (1384 - 1386) si apoi Mircea cel Batran (1387 - 1418).
Totusi, manastirea Tismana nu a avut rol doar de lacas de cult. Fiind pozitionata strategic la hotarele tarii, locuitorii satului din apropiere ce purtau acelasi nume erau nevoiti sa faca aici paza. De asemenea Manastirea Tismana este locul unde s-au pastrat importante documente ale statului inca din secolul al XIV, punandu-se astfel bazele unei adevara istoriografii.
Tot la Manastirea Tismana a fost infiintata o scoala de calugari invatati, de aici plecand viitorii episcopi, mitropoliti, cartografi si traducatori ce au imbogatit cultura Principatelor si au popovaduit cuvantul Domnului in toate cele 4 zari.
Multe dintre obiectele de tezaur ale Manastirii Tismana fie s-au pierdut de-a lungul istoriei, fie se gasesc la Muzeul National de Arta. Totusi, vizitatorii mai pot admira astazi in Muzeul Manastirii o colectie de pictura murala, icoane pictate pe lemn, diverse obiecte de cult, carti vechi, vestminte si usile facute in 1782. In biserica se pastreaza trei particele de moaste: degetul aratator al Sfantului Nicodim si crucea de plumb pe care o purta la gat, o particica din Sfantul Ignatie Teoforul si alta din Sfantul Ioan Gura de Aur.
Chiar si dupa atat de mult timp de la infiintarea ei, Manastirea Tismana are puterea de a atrage oamenii spre ea. Aici, in mijlocul naturii, departe de zarva lumii, vizitatorii au posibilitatea sa-si redescopere originile si sa reinoade legatura cu partea lor spirituala. Manastirea Tismana nu este doar un lacas de cult, este un refugiu pentru cei ce isi doresc unul.
