Muzeul Dunarii de Jos este situat in orasul Calarasi, pe strada Progresului. Foarte putini si-ar putea imagina ca acea casa micuta din colt de strada cu infatisarea ei modesta ar putea ascunde unele dintre cele mai frumoase colectii de arta ale neamului nostru.
Incinta muzeului Dunarii de Jos este grupa pe trei sectii distincte: arheologie, restaurare si etnografie-arta.
Muzeul Dunarii de Jos a fost infiintat in anul 1951, avand la acea data doar o sectie de arheologie. In decursul primilor sai ani de existenta, prin munca asidua, daruirea si dragostea fata de istoria meleagurilor natale a unor intelectuali calaraseni au fost descoperite numeroase situri arheologice si monumente istorice, ajungandu-se astfel la cresterea inevitabila a patrimoniului institutiei.
Activitatea acestei sectii se bazeaza mai mult pe cercetare arheologica, de salvare si de teren si organizarea de manifestari cu specific arheologic, etc. Intensa activitate de cercetare care a fost intreprinsa de la infiintarea sa, pana in prezent se concretizeaza intr-un patrimoniu arheologic bagat de peste 40 000 de piese.
De asemenea, specialistii din cadrul Muzeului Dunarii de Jos si-au manifestat de-a lungul anilor interesul fata de obiceiurile si traditiile populare, cercetarile in teren intreprinse de echipele de specialisti ducand la formarea, apoi la cresterea considerabila a patrimoniul etnografic al muzeului.
In prezent, Muzeul Dunarii de Jos gazduieste expozitii de etnografie care ilustreaza diferite aspecte ale vietii rurale din Campia Munteniei. Pe langa aceste expozitii, Muzeul Dunarii de Jos se mandreste cu un program pe termen mai lung intitulat Gospodaria taraneasca de la Dunarea de Jos, prin intermediul caruia toti factorii implicati doresc sa readuca in prim-plan traditiile si obiceiurile strabune care, pe zi ce trece, se pierd din ce in ce mai mult in negura trecutului.
Interesul vadit al turistilor, al vizitatorilor si raspunsul pozitiv al comunitatii la aceste incercari mici, aproape timide ale unor oameni interesati de protejarea esentei poporului roman, demonstreaza ca trecutul nu va fi niciodata dat uitarii. Mereu vor exista persoane care il vor studia, care vor da praful la o parte si vor scoate adevarul la suprafata.
Autor: Mirabela Bendea
Muzeul Dunarii de Jos este situat in orasul Calarasi, pe strada Progresului. Foarte putini si-ar putea imagina ca acea casa micuta din colt de strada cu infatisarea ei modesta ar putea ascunde unele dintre cele mai frumoase colectii de arta ale neamului nostru.
Incinta muzeului Dunarii de Jos este grupa pe trei sectii distincte: arheologie, restaurare si etnografie-arta.
Muzeul Dunarii de Jos a fost infiintat in anul 1951, avand la acea data doar o sectie de arheologie. In decursul primilor sai ani de existenta, prin munca asidua, daruirea si dragostea fata de istoria meleagurilor natale a unor intelectuali calaraseni au fost descoperite numeroase situri arheologice si monumente istorice, ajungandu-se astfel la cresterea inevitabila a patrimoniului institutiei.
Activitatea acestei sectii se bazeaza mai mult pe cercetare arheologica, de salvare si de teren si organizarea de manifestari cu specific arheologic, etc. Intensa activitate de cercetare care a fost intreprinsa de la infiintarea sa, pana in prezent se concretizeaza intr-un patrimoniu arheologic bagat de peste 40 000 de piese.
De asemenea, specialistii din cadrul Muzeului Dunarii de Jos si-au manifestat de-a lungul anilor interesul fata de obiceiurile si traditiile populare, cercetarile in teren intreprinse de echipele de specialisti ducand la formarea, apoi la cresterea considerabila a patrimoniul etnografic al muzeului.
In prezent, Muzeul Dunarii de Jos gazduieste expozitii de etnografie care ilustreaza diferite aspecte ale vietii rurale din Campia Munteniei. Pe langa aceste expozitii, Muzeul Dunarii de Jos se mandreste cu un program pe termen mai lung intitulat Gospodaria taraneasca de la Dunarea de Jos, prin intermediul caruia toti factorii implicati doresc sa readuca in prim-plan traditiile si obiceiurile strabune care, pe zi ce trece, se pierd din ce in ce mai mult in negura trecutului.
Interesul vadit al turistilor, al vizitatorilor si raspunsul pozitiv al comunitatii la aceste incercari mici, aproape timide ale unor oameni interesati de protejarea esentei poporului roman, demonstreaza ca trecutul nu va fi niciodata dat uitarii. Mereu vor exista persoane care il vor studia, care vor da praful la o parte si vor scoate adevarul la suprafata.
