Situat la confluenta dintre Moldova si Transilvania, pe drumul european E576, Pasul Tihuta pare o adevarata poarta ce uneste teritoriile terestre de planurile ancestrale. Situat la o distanta de 47 de kilometrii de municipiul Bistrita si la o altitudine de 1202 metrii, pasul Tihuta este considerat unul dintre cele mai dificile trasee rutiere montane din Europa.
Drumul serpuit care taie inima muntiilor si strabate nelinistit peisajul virgin, ce pare a nu cunoaste mana omului, ofera o priveliste de nedescris. In zare se intrevad Muntii Rodnei cu varfurile inzapezite, Calimani si Suhardul, dar chiar si muncenii Birgaului, iar la o azvarlitura de bat mitul si legenda se impletesc cu realitatea exact la portile Hotel - Castel Dracula.
Avand in vedere perisajele minunate, nici nu este de mirare ca unii turisti prefera sa ramana pentru cateva zile in Pasul Tihuta, un loc ce pare desprins din cele mai nebunesti ganduri ale noastre. Vaile montane ce se preling in jos, uneori scaldate intr-o ceata atat de densa incat iti da impresia ca poti sa o tai cu cutitul, dar care te face sa crezi ca privesti totul pe pe acoperisul lumii, casele taranesti presarate pe ici pe colo intr-o dezordine care are totusi sens, pensiunile moderne, dar nu atat de extrvagante incat sa strice minunata imagine pe care natura a creat-o, toate aceste mici minuni te indeamna la meditatie.
Cei mai multi care ajung in pasul Tihuta prefera pur si simplu, sederea tihnita in acest loc deosebit, unde iarna zapada imbraca intreaga zare cu o plapuma alba si deasa care ii face pe turisti sa se adaposteasca la caldura micilor adaposturi ridicate special pentru ei.
Oamenii buni, calzi, dar totusi misteriosi strabat drumurile serpuite ale muntiilor la fel cum au facut-o si cu secole in urma, intampinand turistii cu zambetul pe buze, cu bratele deschise si cu povestiile ramase din mosi stramosi gata pentru a fi repovestite.
Intrand in acesta lume extraordinar de frumoasa, dar totusi inocenta nu ai cum sa nu te intrebi ce l-a inspirat pe Bram Stoker cand a creat poveste sangerosului Dracula.
Apoi privirea iti cobora in jos, urmareste drumul ce coboara si se pierde in ceata si iti dai seama de ce un astfel de peisaj l-a determinat pe Stoker sa-si spuna povestea.
Astfel, Pasul Tihuta nu este numai o farama de realitate, ci si o bucatica dintr-un mit ce, probabil, va dainui chiar si atunci cand noi nu vom mai fi.
Autor: Mirabela Bendea
Situat la confluenta dintre Moldova si Transilvania, pe drumul european E576, Pasul Tihuta pare o adevarata poarta ce uneste teritoriile terestre de planurile ancestrale. Situat la o distanta de 47 de kilometrii de municipiul Bistrita si la o altitudine de 1202 metrii, pasul Tihuta este considerat unul dintre cele mai dificile trasee rutiere montane din Europa.
Drumul serpuit care taie inima muntiilor si strabate nelinistit peisajul virgin, ce pare a nu cunoaste mana omului, ofera o priveliste de nedescris. In zare se intrevad Muntii Rodnei cu varfurile inzapezite, Calimani si Suhardul, dar chiar si muncenii Birgaului, iar la o azvarlitura de bat mitul si legenda se impletesc cu realitatea exact la portile Hotel - Castel Dracula.
Avand in vedere perisajele minunate, nici nu este de mirare ca unii turisti prefera sa ramana pentru cateva zile in Pasul Tihuta, un loc ce pare desprins din cele mai nebunesti ganduri ale noastre. Vaile montane ce se preling in jos, uneori scaldate intr-o ceata atat de densa incat iti da impresia ca poti sa o tai cu cutitul, dar care te face sa crezi ca privesti totul pe pe acoperisul lumii, casele taranesti presarate pe ici pe colo intr-o dezordine care are totusi sens, pensiunile moderne, dar nu atat de extrvagante incat sa strice minunata imagine pe care natura a creat-o, toate aceste mici minuni te indeamna la meditatie.
Cei mai multi care ajung in pasul Tihuta prefera pur si simplu, sederea tihnita in acest loc deosebit, unde iarna zapada imbraca intreaga zare cu o plapuma alba si deasa care ii face pe turisti sa se adaposteasca la caldura micilor adaposturi ridicate special pentru ei.
Oamenii buni, calzi, dar totusi misteriosi strabat drumurile serpuite ale muntiilor la fel cum au facut-o si cu secole in urma, intampinand turistii cu zambetul pe buze, cu bratele deschise si cu povestiile ramase din mosi stramosi gata pentru a fi repovestite.
Intrand in acesta lume extraordinar de frumoasa, dar totusi inocenta nu ai cum sa nu te intrebi ce l-a inspirat pe Bram Stoker cand a creat poveste sangerosului Dracula.
Apoi privirea iti cobora in jos, urmareste drumul ce coboara si se pierde in ceata si iti dai seama de ce un astfel de peisaj l-a determinat pe Stoker sa-si spuna povestea.
Astfel, Pasul Tihuta nu este numai o farama de realitate, ci si o bucatica dintr-un mit ce, probabil, va dainui chiar si atunci cand noi nu vom mai fi.
