Teatrul National din Bucuresti este unul dintre principalele centre culturale si artistice ale Romaniei.
Construita intr-un stil nobil, cu adevarat artistic, cum amintea si un ziar al vremii, cladirea initiala a Teatrului national din Bucuresti impresiona printr-o simplicitate impozanta. Cu 338 de staluri la parter, trei randuri de loji, un foaier luxos cu scari de marmura de Carrara și o mare galerie, unde elevii si studentii aveau acces gratuit, cladirea Teatrului National din Bucuresti a fost considerata una dintre cele mai frumoas concepute astfel de constructii din Europa.
Din pacate aceasta capodopera a arhitecturii romanesti si-a gasit sfarsitul in anul 1944, la data de 26 august cand aviatia germana a ratat misiunea de a distruge Palatul Telefoanelor, bomba lovind cladirea Teatrului National care a fost distrusa in totalitate. Totusi, in ciuda situatiei, teatrul a continuat sa functioneze cu doua scene de imprumut: Sala Studio si Sala Comedia. In anii 1990, pe locul unde odiniora artistii talentati ai patriei au urcat pe scena pentru a-si incanta publicul a fost ridicat Hotelul Novotel, care aminteste de vechea cladire doar prin porticul de la intrare care a fost reconstruit in mod simbolic.
Actuala cladire a Teatrului National din Bucuresti a fost inaugurata in forma ei originala in anul 1973, ca mai apoi sa fie modificata intre anii 1983-1984.
Daca constructia initiala atragea privirile prin simplitatea si naturaletea cu care erau imbinate structurile masive din piatra, cladirea actuala, remarcabila la vremea ei, a fost gandita ca simbol al modernismului anilor '60, dar din pacate a ramas neterminata la exterior -fresca cu istoria teatrului ce trebuia sa imbrace cele trei fatade ale cladirii a ramas nerealizata- ceea ce l-a determinat pe Ceauseascu sa ceara remodelarea ei.
Totusi Teatrul National din Bucuresti nu este simbolizat doar de cladirea care il compune, ci si de artistii care i-au calcat pragul si au pasit pe scena din dorinta de a crea, de a da viata unor personaje cunoscute si de a-si explora limitele propriei creativitati. Printre acestia se numara personalitati marcante, precum: Costache Caragiale, Ion Ghica, I.L. Caragiale si multi altii.
Ei reprezinta munca din spatele imaginii, creativitatea din spatele succesului, istoria ce se ascunde dincolo de fatada cladirii. Ei, prin devotamentul de care au dat dovada, prin iubirea fata de mestesugul lor care a fost ridicat la rang de arta, sunt inima si sufletul Teatrului National din Bucuresti.
Autor: Mirabela Bendea
Teatrul National din Bucuresti este unul dintre principalele centre culturale si artistice ale Romaniei.
Construita intr-un stil nobil, cu adevarat artistic, cum amintea si un ziar al vremii, cladirea initiala a Teatrului national din Bucuresti impresiona printr-o simplicitate impozanta. Cu 338 de staluri la parter, trei randuri de loji, un foaier luxos cu scari de marmura de Carrara și o mare galerie, unde elevii si studentii aveau acces gratuit, cladirea Teatrului National din Bucuresti a fost considerata una dintre cele mai frumoas concepute astfel de constructii din Europa.
Din pacate aceasta capodopera a arhitecturii romanesti si-a gasit sfarsitul in anul 1944, la data de 26 august cand aviatia germana a ratat misiunea de a distruge Palatul Telefoanelor, bomba lovind cladirea Teatrului National care a fost distrusa in totalitate. Totusi, in ciuda situatiei, teatrul a continuat sa functioneze cu doua scene de imprumut: Sala Studio si Sala Comedia. In anii 1990, pe locul unde odiniora artistii talentati ai patriei au urcat pe scena pentru a-si incanta publicul a fost ridicat Hotelul Novotel, care aminteste de vechea cladire doar prin porticul de la intrare care a fost reconstruit in mod simbolic.
Actuala cladire a Teatrului National din Bucuresti a fost inaugurata in forma ei originala in anul 1973, ca mai apoi sa fie modificata intre anii 1983-1984.
Daca constructia initiala atragea privirile prin simplitatea si naturaletea cu care erau imbinate structurile masive din piatra, cladirea actuala, remarcabila la vremea ei, a fost gandita ca simbol al modernismului anilor '60, dar din pacate a ramas neterminata la exterior -fresca cu istoria teatrului ce trebuia sa imbrace cele trei fatade ale cladirii a ramas nerealizata- ceea ce l-a determinat pe Ceauseascu sa ceara remodelarea ei.
Totusi Teatrul National din Bucuresti nu este simbolizat doar de cladirea care il compune, ci si de artistii care i-au calcat pragul si au pasit pe scena din dorinta de a crea, de a da viata unor personaje cunoscute si de a-si explora limitele propriei creativitati. Printre acestia se numara personalitati marcante, precum: Costache Caragiale, Ion Ghica, I.L. Caragiale si multi altii.
Ei reprezinta munca din spatele imaginii, creativitatea din spatele succesului, istoria ce se ascunde dincolo de fatada cladirii. Ei, prin devotamentul de care au dat dovada, prin iubirea fata de mestesugul lor care a fost ridicat la rang de arta, sunt inima si sufletul Teatrului National din Bucuresti.
